duminică, 15 ianuarie 2006

Atunci cand stii...

Nu stiu motivul, dar majoritatea blogurilor mele au fost inspirate de cate o melodie care mi-a trezit ceva latent exact in momentul oportun...parca toate melodiile au menirea de a-mi cristaliza gandurile intr-o masa compacta, ce se transforma mai apoi in cuvinte.

O melodie mai putin cunoscuta, care mie imi place mult, este ,,When you know", a lui Shawn Colvin. Pentru cunoscatori, e pe coloana sonora de la Serendipity, un film foarte comercial dar cu o idee foarte frumoasa - daca ceva e sortit sa se intample, se va intampla...

Zilele astea, melodia a fost soundtrack si pentru gandurile mele, parca m-a insotit peste tot si m-a ajutat sa-mi cristalizez un sentiment de seninatate legat de un capitol al vietii mele care nu era inca total incheiat. Ideea melodiei e simpla...acel sentiment pe care il ai cand stii ca ai incheiat ceva si ca ceva nou incepe din acel moment...un sentiment simplu, dar eliberator.

Nu o sa mint...exista perioade in viata cand crezi ca ai trecut peste ceva, ca nu te mai poate rani...numai ca, fara voie, exista momente cand totul pare sa se rostogoleasca inapoi...mai ales cand ceva face acel declic...si toate amintirile vin peste tine de-a valma...

Pana acum ceva timp, mi-era teama de acel declic. Mi-era teama sa ma intalnesc cu o persoana si sa simt ca ma doare faptul ca am alungat-o din viata mea, chiar daca merita asta. Mi-era teama sa-mi amintesc si sa ma gandesc pentru a mia oara cum ar fi fost daca lucrurile ar fi stat altfel. Daca el ar fi fost altfel, daca eu as fi putut ierta si uita... Mi-era teama sa-l vad si sa vad in el pe cel care mi-as fi dorit sa fie, pe cel pe care la momentul respectiv consideram ca l-am asteptat atat de mult...

Si cu toate astea, declicul s-a produs...manat tot de destin, de Dumnezeu...poate un pic ca si in ,,Serendipity"...lucrurile care trebuie sa se intample, se intampla. M-am reinalnit cu acea persoana si, pentru prima oara de cand l-am cunoscut...nu am simtit pentru el altceva decat simti pentru un fost coleg de clasa pe care il saluti accidental pe strada. Am simtit ca e un strain, pe care l-am cunoscut candva...dupa care el a plecat pe drumul lui si eu pe al meu...un strain cu care nu mai am nimic de impartit, nici macar amintirile. Am incercat sa imi amintesc de acel ,,el" pe care il iubeam, de acel ,,el" pentru care exista o camera speciala in sufletul meu...si cu aceeasi indarjire cu care acele imagini se incapatanau sa apara atunci cand ma straduiam din rasputeri sa le gonesc...cu aceeasi greutate se lasau acum chemate. Imaginea lui de atunci se suprapunea cu cea de acum, iar ,,EL" de acum stergea cu fiecare zambet si vorba ceea ce mai ramasese... Era doar un prieten, nu mai era ,,el"...nici macar un ,,el" pierdut, era doar un prieten...

Cand imi amintesc de acea clipa, nu-mi rasuna in cap decat melodia la care ma refeream...,,When you know"...pentru ca acum stiu ca am in fata doar viitor, un trecut pe care il pretuiesc dar care s-a dus...si ca nu mai exista acele regrete pana acum ascunse in inima mea. Si...da...a venit vremea sa se aprinda toate felinarele pe straduta mea...sa ies din frig si intuneric..la lumina :-).

When you know that you know who you need, you can't deny it...
Or go back, or give up, or pretend that you don't buy it...
When it's clear this time you'll find the one, you'll never let him go
Cos you know and you know that you know.

And it's time you came in from the cold...